Arboretumul Avas

Arboretumul Avas, cunoscut și sub numele de Colecția de Pini Dr. Imre Adorján, este o adevărată oază verde în inima orașului Miskolc, devenind una dintre comorile orașului în ultimii treizeci de ani.

Avas

Avas, dealul iconic al orașului Miskolc, a fost mult timp o caracteristică definitorie a peisajului orașului.

Baia în Peștera Miskolctapolca

Structura acoperișului Băii în Peșteră a fost distrusă de un incendiu în septembrie 2024, iar lucrările de renovare sunt în desfășurare. Baia este temporar închisă.

Biroul Tourinform Hévíz

Biroul Tourinform – poarta către experiențele din Hévíz

Biserica Calvinistă

Biserica în stil Louis seize a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea. La acea vreme, actuala stradă Felső era strada principală a satului, iar conform decretelor lui Iosif al II-lea, protestanții aveau voie să construiască biserica doar la 30 de metri mai jos pe stradă, cu spatele către strada principală. Istoria a făcut dreptate comunității reformate într-un mod în care strada de jos, mai aproape de râul Bodrog, a devenit ruta principală pentru comercianții de vinuri, iar în cele din urmă strada de jos, care trece pe lângă râu, a preluat rolul de stradă principală.

Biserica Cocoșului

Biserica Reformată din Centru, cunoscută popular ca „Biserica Cocoșului”, este cea mai mare biserică reformată din Miskolc, având un cocoș aurit în vârful turnului său de aproape 70 de metri, vizibil din orice colț al orașului.

Biserica de pelerinaj din Șumuleu Ciuc

Biserica de pelerinaj a Fecioarei Maria din Șumuleu Ciuc este unul dintre cele mai cunoscute centre sacre din Ținutul Secuiesc, fiind de secole un loc esențial pentru viața religioasă, coeziunea comunitară și patrimoniul cultural. Biserica se află în îmbrățișarea munților Harghita, într-un cadru natural și spiritual deosebit.

Biserica fortificată din Cârța

Pe o mică înălțime, pe unul dintre versanții dealului Madics, se află biserica fortificată din Cârța (în maghiară Csíkkarcfalva), construită în cinstea Adormirii Maicii Domnului. Biserica gotică, ridicată în secolele XIV–XV, este înconjurată de un zid de piatră de 8–10 metri înălțime și bastioane, care serveau la apărarea împotriva atacurilor turcești și tătare. Biserica simbolizează forța și credința comună a comunității celor patru sate din jur – Cârța, Jenőfalva, Dánfalva și Madaras – fiind o creație comună a locuitorilor acestora. Turnul porții și clopotnița cu patru etaje au fost construite în secolele XV–XVI și ulterior înălțate. Interiorul bisericii a fost ulterior reconstruit în stil baroc, însă sanctuarul gotic s-a păstrat.

Biserica fortificată unitariană din Dârjiu

Dârjiu este o așezare liniștită, înconjurată de dealuri, în zona Târnavelor Secuiești, unde timpul pare să încetinească, iar istoria devine palpabilă. Biserica fortificată unitariană din centrul satului nu este doar un monument impresionant al peisajului construit, ci și singura biserică unitariană din lume aflată sub protecția patrimoniului mondial UNESCO. Bazele clădirii datează din secolul al XIII-lea: inițial a fost o biserică în stil romanic, transformată în secolele XV–XVI într-o fortăreață din cauza amenințărilor invaziilor otomane și tătare. Zidurile de apărare, bastioanele, crenelurile și drumurile de strajă sunt încă bine păstrate, povestind despre strategiile defensive ale trecutului.

Biserica Greco-Catolică

Parohia greco-catolică din Bodrogkeresztúr a fost fondată în 1766.

Biserica Inimii lui Isus

Actuala Biserică a Inimii lui Isus a fost construită pe baza unui clopotniță cu două etaje de la începutul secolului al XX-lea, extinsă într-o biserică la mijlocul anilor 1990.

Biserica Minorită

Unul dintre cele mai remarcabile comori ale Pieței Eroilor este Biserica Minorită.

Biserica Ortodoxă Sfânta Treime

Biserica Ortodoxă Sfânta Treime din centrul orașului Miskolc este ascunsă într-o curte interioară, cu turnul său vizibil doar din câteva puncte de observație.

Biserica Reformată - Evanghelică

Casa comună a bisericilor reformată și evanghelică din Hévíz

Biserica Reformată din Doboz

În centrul comunei Doboz, în mijlocul Pieței Kossuth, se află biserica reformată cu valoare istorică și simbolică: a fost construită între anii 1794-1798, în timpul predicatorului Kállai M. Sámuel. Biserica este alcătuită dintr-o singură navă, având un turn în fațada principală și o absidă semicirculară. Corpul turnului este încununat de o cornișă cu ceas. Pe coiful turnului se poate vedea anul 1867, care marchează renovarea, iar în vârful coifului se află un ornament cu glob, stea și steag. Mobilierul bisericii este realizat în stil clasicizant, cu influențe baroce. Pardoseala este acoperită cu scânduri late. Orga construită în 1912 este de asemenea protejată ca monument istoric. Mobilierul special din lemn de stejar conferă interiorului bisericii o atmosferă aparte. În biserică se găsește și o piscină de botez din marmură, deosebită. Biserica a fost avariată în timpul cutremurului din 1978, iar restaurarea acesteia a durat șase ani. Clădirea a fost consolidată cu o structură ascunsă din beton armat, care a atras atenția UNESCO. Comunitatea Reformată din Doboz organizează, pe lângă slujbele religioase, ocazional și programe culturale în interiorul bisericii, contribuind astfel la diversificarea vieții culturale a vechii așezări.

Biserica Romano-Catolică

Biserica romano-catolică dedicată Înălțării Sfintei Cruci datează din secolul al XIII-lea.

Biserica romano-catolică din Cozmeni (Biserica Sfinții Cosma și Damian)

Credință străveche, ziduri de piatră durabile și tradiții vii în inima Harghitei În inima Ținutului Secuiesc, între munții Harghitei, biserica romano-catolică din Cozmeni (în maghiară: Csíkkozmás) nu este doar un lăcaș de cult, ci și un simbol al identității locale și al coeziunii comunitare. Biserica, dedicată Sfinților Cosma și Damian, este una dintre cele mai vechi din regiune și a păstrat de-a lungul secolelor un rol central în viața religioasă și culturală a satului.

Biserica Romano-Catolică Sfântul Duh

Biserica modernă din Hévíz, Biserica Romano-Catolică Sfântul Duh, a fost construită după planurile lui János Bocskai, cu sprijinul comunității locale, în trei ani. A fost sfințită pe 9 septembrie 1999, în „Ziua de 9”, de către arhiepiscopul József Szendi.

Biserica Sfânta Fecioară de la Fatima

Biserica actuală a fost construită în locul unei modeste case de rugăciune. Inițiativa construirii bisericii i-a aparținut fostului primar Géza Germán. Construcția a fost sprijinită de Episcopia Szeged-Csanád și de episcopul Kiss-Rigó László. Locuitorii au contribuit, de asemenea, la construcție: familia Viszokai a donat un clopot de 280 de kilograme, iar Corvus-Kora Róbert a oferit două tablouri de mari dimensiuni și o cruce de granit de cinci metri. Piatra de temelie a fost pusă pe 13 octombrie 2007. Lucrările de execuție au început în august 2008. Construcția s-a finalizat la sfârșitul lunii mai 2009. Biserica a fost sfințită pe 22 august 2009. În ziua sfințirii, s-au adunat câteva sute de oameni, dintre care cel puțin jumătate nu au încăput în biserică, astfel că au ascultat slujba de afară, prin intermediul unui sistem de sonorizare. Justificare pentru includerea în patrimoniu: Biserica joacă un rol important în viața locuitorilor din Lőkösháza. Pentru credincioșii catolici, biserica este esențială. Aici își botează copiii, aici primesc Prima Împărtășanie, aici sunt miruiți, aici își unesc destinele prin căsătorie și aici oferă slujbe pentru sufletele celor dragi decedați. Biserica este casa tuturor, locul de întâlnire în fiecare duminică. Fără biserică, viața comunității creștine ar fi greu de imaginat. Poate fi vizitată cu programare telefonică prealabilă.

Biserica și Calvarul din Epoca Árpád

Una dintre cele trei biserici din epoca Árpád păstrate în jurul lacului Balaton este biserica Sfânta Maria Magdalena din Egregy, care a fost construită probabil la mijlocul secolului al XIII-lea.

Biserica și cripta catolică Înălțarea Sfintei Cruci

În spatele fostului castel, înconjurat de un braț al Crișului Negru Mort, se află un parc de 3,7 hectare, amenajat în anii 1880 de familia Wenckheim. În cel mai înalt punct al parcului se află capela și cripta neoromanică Sfânta Cruce, supranumită „bijuteria” zonei. Contele Dénes a construit în 1902, pe baza planurilor antreprenorului vienez Viktor Siedek, biserica patronală în stil neoromanic și capela rotundă de cimitir, cripta. Capela a costat 250 de mii de coroane. Săpăturile pentru fundația bisericii au fost realizate în 1857 de muncitorii zilieri din Doboz într-o săptămână. Clădirile au fost sfințite pe 7 iunie 1902 de episcopul de Oradea, Lőrinc Schlauch. Conform descrierilor vremii, la podul din Gerla, episcopul care a oficiat sfințirea a fost întâmpinat de o sută de călăreți, care l-au însoțit până la intrarea în biserică. După sfințire, la prânzul festiv au fost distribuite 800 de tichete de masă muncitorilor care au lucrat la construcție. Interiorul este bogat decorat, fiecare coloană și scară din biserică fiind realizată din marmură. Ferestrele colorate, cele trei picturi de altar și frescele de pe tavan, împodobite cu mozaicuri acoperite cu foiță de aur de 24 de carate, au fost realizate de artiști tirolezi. Biserica și cripta familială aferentă pot fi vizitate cu programare prealabilă.

Biserica și Turnul cu Clopot Avas

Turnul cu Clopot Avas, cunoscut pentru sunetele sale care marchează trecerea timpului din 1941, este unul dintre cele mai recunoscute simboluri ale orașului Miskolc.

Blocul de bazalt al cetății Baglyaskő

Calea Ferată Forestieră Lillafüred

Calea Ferată Forestieră Lillafüred, cunoscută în mod obișnuit sub numele de LÁEV (Calea Ferată Forestieră de Stat Lillafüred), este una dintre cele mai populare căi ferate cu ecartament îngust din Ungaria.

Calvarul Secuiesc și Capela Ugron

La marginea nordică a Odorheiului Secuiesc, pe poteca liniștită ce urcă spre Muntele Mál, se află Calvarul Secuiesc, un loc care îmbină într-un mod unic reflecția spirituală cu memoria comunității secuiești și expresia artistică contemporană. Elementul central al locației este Capela Ugron, construită în 1890 la inițiativa lui Ugron Ákos, conform testamentului strămoșului său, Ugron Lázár. Clădirea, inițial destinată să fie o capelă funerară, păstrează și astăzi amintirea istoriei familiei.

Casa Memorială Literară Szabó Pál

Când vine vorba de Biharugra, mulți se gândesc la una dintre cele mai mari personalități ale scriitorilor populari, Szabó Pál. Prima sa scriere a apărut într-un număr din 1927 al publicației „Körösvidék”, succesul acesteia inspirându-l să creeze noi opere. După reportajele trimise la „Körösvidék”, scrierile sale au fost publicate de „Előörs” al lui Bajcsy-Zsilinszky Endre. Primul său roman, Oamenii, a fost publicat în 1930 de tipografia Sylvester, iar ulterior a fost imediat editat și de Editura Franklin și tradus în limbi străine. Zsigmond Móricz l-a numit deja atunci cea mai mare promisiune a literaturii maghiare. Cărțile sale au fost publicate în numeroase ediții. A avut un succes deosebit cu romanele sale, în care a evocat trecutul poporului său din propriile experiențe. În plus, a scris și scenarii de film de succes. Pentru activitatea sa, a fost distins, printre altele, cu Premiul Baumgarten în 1949, Premiul József Attila în 1950 și Premiul Kossuth în 1951 și 1954. Szabó Pál și-a amenajat biroul în veranda casei sale din Biharugra. Ori de câte ori lucra la o operă importantă, se întorcea întotdeauna acasă pentru a o finaliza. Acasă, pe acea stradă, în acea casă de lut de unde a pornit odată spre culmile vieții literare. După moartea scriitorului în 1970, familia a amenajat aici o cameră memorială, unde au adunat obiectele sale dragi, mobilierul său. Casa Memorială Literară Szabó Pál, fondată de fiica scriitorului, primește vizitatori din 1973, devenind ulterior oficial un muzeu. În 2007, a fost dezvelită o placă memorială pe partea estică a clădirii, lângă intrare, pe care sunt enumerate 42 de personalități celebre și importante. Acestea sunt persoanele care au fost oaspeții lui Szabó Pál în această casă. În Casa Memorială Literară Szabó Pál, renovată în primăvara anului 2008, biroul și biblioteca de odinioară ale scriitorului pot fi vizitate și astăzi, fiind deschise în fiecare zi a săptămânii, cu ghidaj profesionist și cu multă căldură pentru vizitatori.

Casa Memorială Széchy Tamás, Colecția de Istorie Locală și Casa de Creație

Casa Memorială Széchy Tamás, Colecția de Istorie Locală și Casa de Creație este un punct cultural și tradițional de referință al localității noastre. Această casă păstrează vie amintirea unuia dintre cei mai de succes antrenori de înot din toate timpurile, Széchy Tamás, primul cetățean de onoare al localității Doboz. Aici și-a petrecut copilăria, iar mama sa a fost șefa oficiului poștal. Clădirea a servit ca oficiu poștal până în 2008, iar ulterior, datorită unui proiect, a fost renovată și parțial reconfigurată, dobândind aspectul său actual. În 2012, a fost redeschisă publicului, găzduind o expoziție permanentă cu obiectele personale ale „papei înotului” și colecția de istorie locală, care include atât obiecte donate de locuitori, cât și lucrări realizate de membrii Asociației de Artă Populară din Doboz. Cea mai nouă expoziție, dedicată istoriei poștei, a fost inaugurată în 2024. Această casă găzduiește toate atelierele de meșteșuguri, taberele și evenimentele care păstrează vii tradițiile de odinioară și le transmit cu fidelitate generațiilor viitoare. Scopul principal este respectarea și transmiterea valorilor și tradițiilor locale „din tată în fiu”. O casă vie, un spațiu pentru evenimente, cu propria grădină de plante medicinale. Casa memorială poate fi vizitată cu programare prealabilă.

Casa Rabinică

Rabinul a murit în aprilie 1925, iar în ziua înmormântării sale s-au vândut 12.000 de bilete de tren la gara din Bodrogkeresztúr. La aniversarea morții sale, sute de pelerini au venit la Bodrogkeresztúr în anii următori - iar astăzi pelerinii vin nu doar la aniversare, ci în orice moment al anului.

Casa Rákóczi

Clădirea cu 4 camere de locuit a servit drept reședință pentru familia Rákóczi, mai ales în timpul recoltării strugurilor. Casa barocă a fost construită în secolul al XVII-lea, dar a fost parțial reconstruită un secol mai târziu și poate fi admirată și astăzi în această formă. Este cea mai veche clădire non-religioasă din sat și încă păstrează pe pereții săi o inscripție în latină: „Pace să fie între zidurile tale de cetate și liniște în palatele tale”.

Casă tradițională

Capodoperele arhitecturii populare pot fi găsite și astăzi în Biharugra. Două case acoperite cu stuf, fiecare având peste două sute de ani, se află pe strada principală numită după regina Elisabeta, una la mijlocul străzii și cealaltă la capăt. Prima dintre ele funcționează astăzi ca o casă tradițională. Clădirea de 100 de metri pătrați a fost construită în mai multe etape și este o casă țărănească tipică. Inițial, a fost probabil o clădire cu trei compartimente: cameră, bucătărie și antreu-cămară. Ulterior, a fost construit un grajd ca anexă separată, iar mai târziu spațiul dintre cele două clădiri a fost închis, incluzând o cămară exterioară. Clădirea este o locuință cu pereți din chirpici și acoperiș din stuf, conform obiceiurilor vremii, având fundația din pământ bătătorit. În zona de locuit, tavanele sunt realizate din grinzi de lemn, acoperite cu stuf aplicat și fixat de jos, iar deasupra, cu un strat de lut. Structura acoperișului are o mică șarpantă în pantă spre stradă. În casă au fost construite un cuptor și o vatră tradițională. În 2010, clădirea a intrat în proprietatea administrației locale într-o stare extrem de degradată. Până atunci, deteriorarea era atât de avansată încât renovarea devenise inevitabilă. În timpul lucrărilor, s-au refăcut complet acoperișul, tavanele deteriorate și pereții. De asemenea, s-au reparat ferestrele și ușile de la fațadă, s-a gestionat scurgerea apei de ploaie, s-a amenajat mediul din jurul casei și s-a construit un gard împletit pe partea dinspre stradă. Deoarece clădirea este una dintre cele mai vechi locuințe din Biharugra, localnicii o păstrează ca pe un monument istoric și o valoare, bucurându-se de protecție locală. Administrația locală prezintă astăzi clădirea vizitatorilor sub forma unei case tradiționale.

Cascada Lillafüred

Situată în inima Munților Bükk, lângă Hotelul Palace, cea mai înaltă cascadă din Ungaria, spectaculoasa Cascadă Lillafüred, se prăvălește de la o înălțime de 20 de metri în grădina terasată suspendată.

CASETELE DIN LEMN PICTATE ALE BISERICII SFÂNTA FECIOARĂ DE LA FATIMA

Castelul Bréda din Vásárhely

Clădirea a rămas nelocuită timp de mulți ani. După renovare, funcționează ca un centru cultural pentru vizitatori, fiind o atracție turistică. Pe fațada castelului situat într-un mediu minunat, în fiecare seară, după apusul soarelui, are loc o producție unică de artă luminoasă. Evenimentele și nunțile organizate în parcul dendrologic care înconjoară castelul pot deveni amintiri elegante și de neuitat, motiv pentru care, în 2016, a primit recunoașterea profesională de cea mai bună locație pentru nunți din județul Békés. În clădire pot fi admirate numeroase atracții, cum ar fi pendulul Foucault amplasat în sala cupolei, deasupra căruia, la o înălțime de 15 metri, poate fi văzută o prezentare unică de pictură pe cupolă. În camere prinde viață istoria castelului și a familiei, iar vizitatorii pot arunca o privire în viața de zi cu zi a moșiei. În zona de vizitare au fost amplasate mai multe machete. O instalație interactivă și o proiecție 3D ilustrează lucrările de renovare ale castelului. Pot fi admirate numeroase piese de mobilier și obiecte caracteristice epocii castelului. În pivniță se află centrul dedicat hungarikum-urilor, care prezintă valorile și mândriile internaționale ale județului Békés. Pe domeniul castelului se află și un restaurant și un cort pentru evenimente, potrivite pentru organizarea diverselor evenimente.

Castelul Diósgyőr

Castelul Diósgyőr nu este doar un monument istoric, ci și unul dintre cele mai frumoase exemple de castele medievale de cavaleri din Ungaria, păstrat unic în Bazinul Carpatic.

Castelul Hajnáčka

Simbolul iconic al Ajnácskő este stânca de bazalt care se ridică în centrul satului, păstrând valori naturale și culturale unice datorită originii sale vulcanice. Modelată de forțe străvechi, formațiunea de rocă—descrisă de geograf János Hunfalvy ca un loc unde „istoria se împletește cu legenda”—deține o importanță geologică și arheologică semnificativă.

Castelul Salgó

Castelul Salgó este o destinație unică, unde vizitatorii pot retrăi legendele și bătăliile medievale, descoperind totodată istoria geologică profundă a Pământului sub picioarele lor. Este un loc unde istoria, natura, identitatea locală și sustenabilitatea se întâlnesc—meritând recunoaștere ca o atracție emblematică a regiunii.

Castelul Ugron

Castelul Ugron din Filiaș este unul dintre cele mai valoroase monumente istorice din județul Harghita, păstrând o istorie de peste 550 de ani în inima văii Nyikó.

Castelul Wenckheim din Doboz

Fostul Castel Wenckheim funcționează astăzi ca Școala Generală din Doboz. Castelul, care în 1944 avea 52 de camere, și-a dobândit forma actuală în trei etape. Mai întâi a fost construit castelul de vânătoare cu fața spre drumul principal (în prezent aici se află un magazin). Pe baza planurilor arhitectului Antal Czigler din Gyula, Rudolf Wenckheim a construit clădirea parterului castelului de vânătoare, oferind un loc de odihnă și ospitalitate după vânătoare. În 1850 a fost finalizată partea de etaj a castelului și extinderea acestuia paralel cu drumul principal, care astăzi face parte din clădirea Școlii Generale din Doboz. Clădirea a primit atunci forma de „U”, iar aproape în același timp, în 1852, pe baza planurilor lui Miklós Ybl, au fost construite grajdurile de curse și șopronul pentru trăsuri în stil romantic, urmate de hambarul cu siloz de ovăz cu arc de triumf. Doboz a devenit centrul moșiei, de aici fiind administrate și proprietățile din Vésztő și Csorvás. La începutul anilor 1900, Dénes Wenckheim a construit partea etajată din curte, cu acoperiș mansardat și acoperită cu ardezie, într-un stil istoricist. La etaj se ajungea pe o scară de marmură. Din camera cu balcon se deschidea o frumoasă priveliște spre parcul castelului. În camere au fost instalate sobe de teracotă superbe, asortate cu culorile pereților. În sala de mese a fost adusă din Belgia o sobă de teracotă albă de 4 metri înălțime. Etajul era locuința contesei și a copiilor. Castelul era mobilat cu rafinament, în stil aristocratic. La parter se afla sala mare de mese, care servea, printre altele, drept loc pentru cinele de vânătoare. Mulți oameni faimoși au vizitat castelul cu ocazia vânătorilor, printre care și guvernatorul Miklós Horthy. În anii 1940, contele Lajos Wenckheim a transformat castelul într-o adevărată reședință rurală. Pe pereții coridoarelor se aflau sute de coarne de cerb și căprior, frumoase și valoroase. Castelul de vânătoare din Doboz era bine cunoscut în cercurile aristocratice. În prezent, impunătoarea clădire găzduiește 9 săli de clasă. În 1996, clădirea a fost extinsă cu un nou corp, în care au fost amenajate alte săli de clasă. Complexul vechi și nou este dotat cu o sală modernă de calculatoare, o sală de dezvoltare și săli de clasă specializate echipate cu table interactive, oferind astfel condiții excelente elevilor din Doboz.

Câmpul Turnirurilor Cavalerești

Fascinația pentru epoca medievală captivează oameni de toate vârstele, fie prin literatură, filme sau jocuri video moderne.

Centrul de Vizitare Dám Pont

Centrul de Vizitare Ecoturistică DámPont este situat în orașul Tamási, lângă Pădurea Miklósvár, și servește drept unul dintre cele mai importante puncte de referință ale regiunii pentru educația de mediu și implicarea vizitatorilor. Acesta oferă o experiență complexă și captivantă, unde natura, istoria și tradiția se îmbină armonios. Centrul este o destinație ideală pentru excursii școlare, ieșiri în familie sau chiar ca oprire pe un itinerar de călătorie sustenabilă.

Centrul de Vizitare Szeleta Park

Centrul de Vizitare Szeleta Park invită vizitatorii într-o călătorie în timp, unde istoria și minunile naturii se întâlnesc.

Centrul Memorial al Grănicerilor Secuiești

Centrul Memorial al Grănicerilor Secuiești a fost inaugurat în august 2021 în Frumoasa, județul Harghita, și este unul dintre cele mai importante muzee militare și istorice din Transilvania. Scopul instituției nu este doar comemorarea, ci și transmiterea cunoștințelor, dialogul și consolidarea identității comune. Expoziția prezintă un capitol mai puțin cunoscut, dar extrem de important din istoria secuilor – instituția grănicerilor secuiești, care a funcționat timp de mai multe secole ca un sistem militar, social și cultural.

Cetatea lui Samson

Cetatea de pământ din epoca arpadiană, cunoscută sub numele de Cetatea lui Samson, apare pe harta lui András Paulovics din 1789, însă sursele anterioare nu o menționează. Conform unei legende populare, numele cetății este legat de un conducător de tâlhari pe nume Samson. În perioada otomană, aici se afla ascunzătoarea unui conducător de tâlhari numit Samson, care a provocat multe pagube turcilor și a ucis mulți dintre ei. Sub pământ exista o pivniță adâncă unde își depozita comorile. Însă, în acea pivniță subterană se putea intra doar prin trunchiul gol al unui salcie ciuntită care creștea pe malul Crișului. În 1964, arheologul Júlia Kovalovszki, originară din Doboz, a determinat extinderea cetății în timpul săpăturilor sale. Cetatea lui Samson este formată din două părți, o cetate interioară și una exterioară. În una dintre secțiunile sale de săpături, Júlia Kovalovszki a descoperit rămășițele unui turn de poartă care asigura trecerea prin valul de pământ bătut. În 2006, pe locul turnului de poartă a avut loc o cercetare arheologică de verificare, sub conducerea arheologilor Dr. Mária Béres și András Liska. Ca rezultat al săpăturilor, a fost descoperită o parte necunoscută anterior a turnului de poartă documentat de Júlia Kovalovszki și au fost colectate informații despre structura valului de pământ. Locuitorii satelor din acea perioadă, în special în prima etapă a epocii arpadiane, ar fi putut folosi cetatea lui Samson, construită într-un colț protejat al Crișului, ca adăpost temporar.

Cetatea Mikó

Cetatea Mikó, situată în centrul istoric al orașului Miercurea Ciuc, este o impunătoare construcție renascentist-barocă, fiind una dintre cele mai importante atracții culturale și turistice ale orașului. Construcția cetății a fost inițiată în 1623 de către Ferenc Mikó, comitele județului Ciuc, servind inițial drept reședință nobiliară fortificată. De-a lungul secolelor, cetatea a fost reconstruită de mai multe ori – elementele baroce au fost adăugate în urma modificărilor din secolul al XVIII-lea.

Cetatea Somoskő

Cetatea Somoskő, situată pe un con vulcanic ce se ridică deasupra satului Somoskő, parte a orașului Salgótarján, nu este doar o ruină a unei fortărețe medievale, ci și un punct special de întâlnire între istoria maghiară și natură. Cetatea și împrejurimile sale au o semnificație deosebită nu doar din punct de vedere istoric, ci și geologic și turistic.

Colecția de diorame a lui József Kotroczó

Cel mai mic creator de opere „Golgota” din Ungaria este József Kotroczó. S-a născut pe 17.04.1926. Conform Lexiconului etnografic (pag. 383-384), în secolele XVII-XVIII, aceste valori aveau o importanță atât de mare încât făceau obiectul moștenirii. Lucrările „Sticlei răbdării” sunt compuse din sculpturi în lemn realizate în sticle de 0,5-1000 ml: cruce, scară, stâlp al suferinței, bici, lance, sabie, ciocan, burete. Crearea lor atinge limitele rezistenței umane și ale imposibilului. Culoarea originală a sculpturilor în lemn este albă (plop canadian), simbolizând puritatea sufletului, iar dopul de lemn reprezintă eternitatea. Expoziția poate fi vizitată la Centrul Comunitar Petőfi Sándor.

Comoara din Bodrogkeresztúr

Keresztúr era locuit încă din timpuri preistorice. Acest lucru este dovedit de descoperirea celor două mari ansambluri de artefacte.

Corvus-Kora Róbert

Corvus-Kora Róbert trăiește și creează în Lőkösháza încă din copilărie. Primul său mare succes a avut loc la vârsta de 16 ani, la Budapesta, unde una dintre lucrările sale a fost premiată cu o diplomă. A fost profund influențat de arta renascentistă și de artiștii flamanzi din secolul al XVII-lea, dorindu-și să picteze precum aceștia. A realizat mai multe sculpturi și monumente publice din marmură și calcar. Întotdeauna a adorat reprezentările monumentale la scară naturală, motiv pentru care a decis să picteze prima sa panoramă de 9x4,5 metri pentru Mileniul Maghiar din 1996. În total, au fost create 9 picturi panoramice. Planurile sale de viitor includ realizarea unei alte picturi de 9x4,5 metri și construirea unei săli rotunde care să găzduiască aceste lucrări. Clădirea va fi unică în lume, deoarece o sală rotundă care să conțină zece panorame cu teme diferite nu există nicăieri în lume. Artistul plastic sprijină în mod regulat comunitatea din Lőkösháza. Lucrările sale înfrumusețează spațiile publice și interioarele clădirilor din comună, cum ar fi statuia Sfântului Ștefan, crucea din fața bisericii, monumentul dedicat Tratatului de la Trianon, monumentul în memoria Revoluției și Războiului de Independență din 1956. De asemenea, a ridicat statui în memoria lui Gávai Gaál Jenő și Májer Tibor Frigyes. Zidul columbarului și crucea din cimitirul local sunt, de asemenea, realizările sale. Centrul Comunitar și Primăria sunt decorate cu picturile sale. A noua sa pictură panoramică poate fi vizitată la Centrul Comunitar Petőfi Sándor din Lőkösháza, cu programare prealabilă. Programările pot fi făcute direct la artist pentru tururi ghidate.

Dealul Melcilor din Corund

La marginea Depresiunii Corund, la hotarul pitorescului sat Corund, se află Dealul Melcilor (în maghiară Korondi Csiga-domb), care ascunde valori geologice deosebite. Zona este oficial o rezervație naturală geologică, declarată arie protejată în anul 2000 și inclusă în prezent în lista ariilor protejate de interes local din județul Harghita.

Depozitul Arheologic Deschis

Depozitul Arheologic Deschis face parte din spațiul de depozitare al Muzeului Herman Ottó din Miskolc, oferind vizitatorilor o privire în lumea artefactelor arheologice.

Ellipsum

Ellipsum, noul complex de băi din Miskolctapolca, atrage vizitatori cu sălile sale distincte în formă de elipsoid.

Fântâna Grifonului

Din 2010, opera de artă a lui Sándor Gyula Makoldi, un locuitor al satului Bodrogkeresztúr și creator al mai multor sculpturi din piețele publice, a oferit apă drumeților obosiți în inima satului. Un motiv important al mormintelor căpeteniilor din perioada cuceririi maghiare, descoperite în regiunea Bodrogköz, este pasărea grifon, o creatură mitică cunoscută din povestea fiului Calului Alb, o forță puternică și înfricoșătoare care te poate ridica la înălțimi pe care altfel nu le-ai putea atinge. De aceea, statuia este concepută astfel încât oamenii să poată sta pe spatele său, în timp ce oferă celor însetați darul apei dătătoare de viață din propriul său corp.

Filip barza - cuiburi de barză

Cu câțiva ani în urmă, strada principală a satului avea multe cabluri aeriene, care reprezentau o amenințare constantă pentru păsările din zonă. Proximitatea râului Bodrog face din Bodrogkeresztúr un habitat popular pentru berze. Totuși, moartea berzei Fülöp, care a trăit în sat timp de 12 ani, în 2018, a evidențiat și problema cablurilor aeriene.

Fosilele de la Ipolytarnóc

Zona de Conservare a Naturii Fosilele de la Ipolytarnóc este recunoscută la nivel mondial ca un sit paleontologic de mare importanță. Acest loc de referință, care deține un Diploma Europeană, este cunoscut ca o zonă îngropată de o catastrofă vulcanică acum 20 de milioane de ani, adesea numită „Pompeiul antic".

Fosta carieră de piatră din Sámsonháza, loc de prezentare geologică

Fosta carieră de piatră situată la marginea localității Sámsonháza, pe vârful sudic al dealului Vár-hegy, este una dintre locațiile geoturistice deosebite ale Geoparcului Global UNESCO Novohrad–Nógrád.

Fosta Sinagogă

Conform recensământului din 1723-24, în Bodrogkeresztúr locuiau deja 7 familii evreiești, iar numărul acestora a crescut constant în secolul al XVIII-lea. Întărirea comunității și a vieții religioase este demonstrată de faptul că primul rabin al comunității evreiești din Pesta, Israel Wahrmann, a fost rabinul din Bodrogkeresztúr înainte de 1765, iar din același an există înregistrări care arată că târgul din Bodrogkeresztúr a fost vizitat de comercianți evrei din județul Pesta. Câteva decenii mai târziu, în 1786, au fost înregistrați 256 de locuitori evrei în așezare, în 65 de gospodării.

Fostul Castel Széchenyi-Wolkenstein

Oszvald Wolkeinstein, un descendent al Juliannei Rákóczi, a construit conacul la poalele dealului Dereszla în ultimul sfert al secolului al XIX-lea.

Galerie

Expoziția „Miskolc Anno” de la Muzeul Herman Ottó combină într-un mod unic arta și istoria.

Gara Tiszai

Istoria Gării Tiszai din Miskolc este strâns legată de evoluția căilor ferate maghiare.

Gömöri Gara Feroviară

Gömöri Gara Feroviară, gara mai mică din Miskolc, servește pasagerii și transporturile către regiunea de nord de peste 125 de ani și este o adevărată capodoperă neo-renascentistă.

Grădina Poporului

Grădina Poporului este unul dintre cele mai importante parcuri publice din Miskolc, având un rol semnificativ în viața orașului încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Grădina romană de ruine

În cartierul Egregy din Hévíz a fost descoperită una dintre cele mai semnificative relicve romane din zona Balatonului: o vilă de piatră de aproape 1000 m², construită în jurul anului 100 d.Hr., cu pridvor cu coloane și bazine de baie, reflectând cultura avansată a băilor din acea epocă. Vila și împrejurimile sale au fost locuite timp de secole și, după mai multe reconstrucții, au rezistat până la începutul secolului al V-lea. În timpul săpăturilor au fost descoperite un sanctuar Mithras, clădiri economice și monede timpurii – toate acestea indicând că romanii s-au stabilit în zonă nu doar din motive economice, ci și spirituale și terapeutice, datorită lacului miraculos.

Grădina Zoologică Miskolc

Grădina Zoologică Miskolc se află sub frunzișul pădurilor Bükk din Valea Csanyik, un loc care atrage vizitatori încă din secolul al XIV-lea, când era o rezervație regală de vânătoare.

Hévízi-tó /Hévízi Szent András Reumakórház és Gyógyfürdő/

Horváth Hill

Horváth Hill, unul dintre cele mai îndrăgite spații verzi din Miskolc, are o istorie îndelungată.

Lacul Hámori

Lacul Hámori, una dintre cele mai frumoase bijuterii ale Lillafüred, este accesibil printr-un drum montan săpat în versantul Dealului Szeleta.

Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana este singurul lac de origine vulcanică din România, situat în inima Transilvaniei, în zona Ciomatu–Băile Tușnad–Lăzărești. Apa sa cristalină și pereții craterului în formă de sfeșnic creează o atmosferă mistică, transmițând în același timp un mesaj profund: importanța conservării sigure și sustenabile a valorilor naturale.

Liceul Földes Ferenc

Liceul Földes Ferenc este unul dintre cele mai renumite licee din Miskolc, având o istorie îndelungată și o reputație națională.

Magazia proiectată de Ybl Miklós

Magazia este o clădire monument istoric construită în 1863. Este un reper remarcabil al istoriei industriale și arhitecturale a localității, realizată pe baza planurilor lui Ybl Miklós pentru fostul domeniu Wenckheim. Această magazie este un adevărat precursor al tendințelor arhitecturale moderne. Clădirea are un plan în formă de T, este o structură compactă cu trei etaje, având ferestre simple cu ancadramente gotice. Între ferestre se află lesene care urcă de jos, iar deasupra etajului al doilea se află o cornișă, în timp ce deschiderile de la etajul al treilea încoronează clădirea ca niște perle, având un acoperiș în două ape joase. Blocul este conectat la turnul de uscare adiacent printr-o singură deschidere arcuită până la etajul al doilea. Aceasta servea drept pasaj acoperit pentru căruțele de transport. Partea mai mare, cu plan dreptunghiular, era utilizată pe trei niveluri pentru depozitarea cerealelor, funcționând ca magazie. La această aripă a clădirii se alătură perpendicular partea de siloz, care este, de asemenea, cu trei etaje. În mijloc se află o boltă semicirculară, iar în partea dreaptă era amplasat silozul de uscare. În 1985, acoperișul grav avariat de furtună a fost restaurat, însă alte lucrări nu au mai fost realizate. Până în 1944, magazia a fost utilizată de domeniu, apoi de Cooperativa Agricolă, iar ulterior de Întreprinderea de Comerț și Morărit a județului Békés. În 1962, clădirea a fost cumpărată de Cooperativa Agricolă Petőfi din Doboz. Conducerea Cooperativei, observând degradarea rapidă a clădirii, a planificat renovarea acesteia, dar nu a reușit să asigure fondurile necesare. În ciuda stării sale avansate de degradare, magazia este considerată un monument al istoriei agriculturii. În prezent, este în proprietate privată.

Muzeul Apei Minerale din Băile Seiche

Situat în valea pârâului Gheorgheni, în apropierea orașului Odorheiu Secuiesc, Băile Seiche este de zeci de ani centrul culturii secuiești a apei minerale. Sursele naturale – printre care și izvorul Sarolta, cunoscut pentru apa sa ușor sulfuroasă, cu miros de petrol – au fost utilizate încă din secolul al XVIII-lea ca apă potabilă cu proprietăți curative. În județul Harghita se găsesc aproximativ 2 500 de izvoare minerale diferite, care oferă o experiență atât benefică pentru sănătate, cât și culturală. 

Muzeul Apei Minerale din Șeiche

Situată în valea pârâului Gheorgheni, aproape de Odorheiu Secuiesc, stațiunea Șeiche este de zeci de ani centrul culturii apelor minerale secuiești. Izvoarele naturale – inclusiv izvorul Sarolta, cunoscut pentru apa sa ușor sulfuroasă, cu miros de petrol – au fost utilizate încă din secolul al XVIII-lea ca apă potabilă cu proprietăți curative. În județul Harghita se găsesc aproape 2 500 de izvoare minerale diferite, care oferă o experiență atât de sănătate, cât și culturală prin compoziția lor minerală variată. 

Muzeul de Fotografie Kováts

Muzeul de Fotografie Kováts funcționează în centrul orașului Odorheiu Secuiesc și, ca primul spațiu expozițional permanent dedicat istoriei fotografiei din Transilvania, prezintă într-un mod unic peste un secol și jumătate de istorie a fotografiei. Muzeul a fost creat din colecția privată a familiei Kováts și este îngrijit cu pasiune și expertiză – vizitatorii pot descoperi nu doar echipamente tehnice, ci și povești umane, amprentele unei lumi apuse.

Muzeul Mării Panonice

Muzeul Mării Panonice din Miskolc este un loc cu adevărat unic, oferind o călătorie captivantă prin mările timpului.

Muzeul Oțetului Acetania

Cuvântul oțet nu evocă întotdeauna imagini ale unei valori gastronomice premium. Mai degrabă ne amintește de tehnicile de curățare ale bunicilor noastre sau de gustul ciorbei de fasole cu oțet adăugat.

Muzeul Pălăriilor de Paie

Muzeul Pălăriilor de Paie din Crișeni este una dintre cele mai deosebite colecții tematice din Ținutul Secuiesc, care, prin intermediul unui obiect simplu, dar versatil – pălăria de paie – evidențiază valorile culturii țărănești locale, ale meșteșugului și ale identității comunitare. Muzeul, situat în localitatea Crișeni din județul Harghita, se află într-o gospodărie rurală și are ca scop păstrarea, revitalizarea și promovarea istoriei, tehnicii și esteticii acestui meșteșug.

Muzeul Satului

În centrul comunei, la jumătatea distanței dintre Castelul Bölöny și biserica reformată, se află una dintre cele mai vechi clădiri ale localității. Doar rămășițele zidurilor mănăstirii, care se mai găsesc în fundația navei bisericii, sunt mai vechi decât aceasta. Odinioară a servit drept conac al familiei nobiliare până când, vis-a-vis de aceasta, a fost construit Castelul Bölöny. După aceea, și-a pierdut funcția inițială, fiind transformată în magazie și nemaifiind folosită ca locuință. Clădirea avea inițial o suprafață mai mare decât cea care a rămas până în zilele noastre. Acest lucru este dovedit de rămășițele de ziduri care au fost descoperite lângă clădire, pe partea nordică, în timpul diverselor lucrări de terasament. Pe harta cadastrală realizată în 1885, clădirea apare deja cu planul actual, fiind menționată ca anexă gospodărească. La fel ca și alte proprietăți din intravilanul satului, la începutul secolului XX, József Bölöny a renunțat și la această clădire. A continuat să funcționeze ca magazie, fiind deținută de Futura și, ulterior, după al Doilea Război Mondial, de Întreprinderea de Comerț cu Cereale. După schimbarea regimului, antreprenorul József Máté a cumpărat clădirea, care își pierduse din nou funcția. Timp de mulți ani a rămas goală și nefolosită, până când, în 2009, proprietarul a decis să o cedeze comunei pentru o perioadă de 100 de ani. Astfel, s-a putut amenaja un loc potrivit pentru Muzeul Satului. În prima încăpere a clădirii se află o cameră-bucătărie-cămară specifică primei jumătăți a secolului XX, care încearcă să redea atmosfera vremurilor de atunci. Aici se găsesc pat, leagăn, dulap, scaun balansoar, masă, sobă încastrată, vase, ulcioare de ceramică, pahare, farfurii, precum și obiecte aparținând cămării (ulcior pentru ulei, albițe, butoi pentru varză, presă de brânză, tăietor de tutun, lopeți de copt, etc.). A doua încăpere permite prezentarea uneltelor de uz zilnic. Aici se găsesc obiectele utilizate zilnic de țăranul de la sat: câteva obiecte foarte interesante, necunoscute pentru mulți, cum ar fi: un dispozitiv de semănat manual, o mașină de tăiat fân, un dispozitiv de tras paie, o piatră de ascuțit cu apă, un dispozitiv pentru îndoparea gâștelor, etc. Tot aici se află unelte legate de prelucrarea cânepii: meliță, piepteni, roți de tors, dispozitive de înfășurat și războiul de țesut, pe care vizitatorii îl încearcă cu mare plăcere. Într-un colț se află câteva unelte de pescuit: plasă de păstrat pește, plasă de aruncat, coș de pește, pantaloni de pescar, cântar, cârlig pentru gheață și fotografii din trecutul și prezentul fermei piscicole. În fața intrării se află cea mai mare sală a Muzeului Satului, care găzduiește expoziții temporare în conformitate cu identitatea muzeului. În prezent, găzduiește o expoziție de perdeluțe de perete, care se reînnoiește periodic, datorită numărului tot mai mare de donatori. Expoziția de covoare mai are și ea câteva piese, care îmbogățesc colecția muzeului. În sală se află trei vitrine de sticlă cu diverse obiecte, dintre care cele mai populare sunt: colecția de monede vechi, cărți vechi, psalmi cântători, calendare și o imagine reprezentând stemele celor 64 de comitate. Un armoniu din începutul secolului XX a fost donat muzeului de Biserica Baptistă. De asemenea, aici se mai află un vechi bufet, o bancă veche sau un scaun balansoar, pe care mulți vizitatori se odihnesc în timpul vizitei. Haine vechi se găsesc și ele aici, pe care vizitatorii le încearcă cu mare bucurie și se fotografiază purtându-le. Următoarea încăpere a fost denumită de vizitatori „Camera anilor ’50”, deoarece redă atmosfera anilor 1950. Patul dublu făcut, cele două dulapuri, noptiera, oglinda, scaunul, masa evocă amintirile bunicilor noștri. Aceeași atmosferă este redată în partea de bucătărie de soba veche, scaunul cu spătar, ligheanul cu suport, lada de rufe, vasele din dulapul de bucătărie, borcanele pentru untură, cănile. Mașini de cusut, goblenuri, portretul regelui Matei Corvin, oglindă de perete, o statuetă reprezentând o mică domnișoară, valize pe dulap, radiouri vechi. Aici se află uniformele donate muzeului: de paznic de dig, polițist, soldat. Muzeul Satului, care a fost creat prin donațiile voluntare ale locuitorilor satului, deține multe valori. Printre vizitatorii veniți de departe au fost și persoane amabile care, cu ocazia unei vizite ulterioare sau prin intermediari, au îmbogățit colecția noastră. La intrarea în pivniță, într-un loc bine vizibil, se află ușa de intrare, veche de aproximativ 240 de ani, a bisericii reformate locale, care a fost oferită muzeului de către biserica reformată. Pe pereții exteriori ai Muzeului Satului se pot vedea diverse obiecte de uz casnic (de exemplu, furcă de lemn, jug pentru vaci, coș de uscat fructe, albiță mică, lopată de copt, dispozitiv de curățat ciulini, lingură pentru săpun, etc.).

Palatul Weidlich

Palatul Weidlich, una dintre cele mai emblematice clădiri din Miskolc, a fost o bijuterie a străzii principale a orașului de peste un secol.

Parcul Castelului Wenckheim

În spatele fostului castel, înconjurat de un braț al râului Holt-Fekete-Körös, se întinde un parc de 3,7 hectare, amenajat în stil englezesc de familia Wenckheim în anii 1880. Arborii caracteristici includ stejari pedunculați, platani, tei, castani sălbatici, ginkgo biloba și grupuri de pini. Parcul este declarat rezervație naturală din 1979, iar conducerea comunei Doboz consideră reabilitarea acestuia o prioritate de prim rang. În parc pot fi admirate copaci de o frumusețe rară, unii având câteva sute de ani. În acest parc englezesc cu peluze se află și mausoleul familiei, precum și capela (1896-1902). Reabilitarea parcului a avut loc în 2006, încercând să readucă aspectul de odinioară prin plantarea de noi specii, amenajarea de straturi de flori și înlocuirea arborilor uscați. Parcul bine întreținut și spectaculos este un loc preferat al comunității, unde atât vârstnicii, cât și tinerii se plimbă cu plăcere sub arborii seculari și își petrec timpul liber. Vă invităm cu drag să descoperiți acest mediu natural minunat, a cărui climă unică este influențată de râul Holt-Fekete-Körös. Parcul este accesibil prin patru poduri, facilitând explorarea acestei minuni naturale situate în centrul localității. În partea de vest a parcului se află un parc de statui, care aduce un omagiu regilor maghiari din trecut. Plimbându-vă prin parc și lăsându-vă imaginația să zboare, puteți recrea în minte viața cotidiană a vechiului domeniu Wenckheim, deoarece fostul castel, hambarul proiectat de Miklós Ybl și capela cu criptă situată pe cel mai înalt punct al parcului sunt aproape „la o aruncătură de băț” unul de celălalt. Dacă ajungeți în Doboz, nu ratați această experiență!

Pârâul Szinva

Pârâul Szinva, un simbol îndrăgit de locuitorii din Miskolc, izvorăște deasupra Lillafüred și curge de la vest la est prin oraș, înainte de a se vărsa în râul Sajó.

Piața Búza

De secole, Piața Búza a avut un rol esențial în viața orașului Miskolc, fiind un centru important pentru piețe și transport.

Piața Deák

Piața Deák este unul dintre principalele centre istorice și culturale din centrul orașului Miskolc, unde trecutul și prezentul se întâlnesc.

Piața Eroilor

Piața Eroilor este unul dintre cele mai importante spații publice din Miskolc, unde trecutul și prezentul orașului se împletesc.

Piața Erzsébet

Piața Erzsébet, deși cea mai mică piață din Miskolc, este una dintre cele mai frumoase, având toate clădirile construite într-un stil eclectic în perioada Monarhiei Austro-Ungare.

Piața Papa Ioan Paul al II-lea

Piața Papa Ioan Paul al II-lea este unul dintre cele mai frumoase spații publice din Miskolc, situată între zona rezidențială Diósgyőr și Biserica Romano-Catolică „Numele Fecioarei Maria”.

Piața Sfântul Ștefan

Piața Sfântul Ștefan este una dintre locațiile centrale ale orașului Miskolc, situată între Dealul Avas și centrul orașului, și de-a lungul decadelor a devenit treptat un loc esențial pentru viața comunitară a orașului.

Plopul negru din Bulgárföld

Ascuns printre blocurile de apartamente din cartierul Bulgárföld din Miskolc se află o adevărată comoară naturală: plopul negru din Bulgárföld, vechi de peste 200 de ani, cel mai bătrân copac din Miskolc.

Podul Îndrăgostiților

Podul Îndrăgostiților este una dintre atracțiile unice ale orașului Miskolc, traversând pârâul Szinva și servind atât ca pasaj, cât și ca un punct de reper romantic pentru promisiunile îndrăgostiților.

Primăria

Primăria din Miskolc este un complex central de clădiri situat la capătul străzii pietonale principale, format din patru secțiuni.

Primăria Satului

Actuala Primărie a Satului a fost proprietatea prinților Hohenlohe, achiziționată de administrația municipală în 1929.

Ruinele curții nobiliare a lui Tar Lőrinc

Tar Lőrinc a fost unul dintre cei mai cunoscuți cavaleri și diplomați maghiari de la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea, care a ajuns în rândul nobilimii țării în slujba regelui Sigismund de Luxemburg.

Sanctuarul Național Mátraverebély-Szentkút

Mátraverebély-Szentkút este un loc unde liniștea nu înseamnă gol, ci prezență – unde apa nu doar potolește setea, ci deschide și sufletul. Un loc de pelerinaj care păstrează trecutul, modelează prezentul și își asumă responsabilitatea pentru viitor – o destinație demnă de turismul sustenabil și bazat pe valori.

Sötétkapu

Sötétkapu (Poarta Întunecată) este una dintre cele mai vechi porți interioare din Miskolc, servind ca o punte între trecut și prezent.

Expoziția de flori din zahăr a doamnei Kovács Károlyné

Kovács Károlyné s-a născut în 1957 la Lőkösháza și locuiește aici și în prezent. Urmând exemplul tatălui său, și-a găsit locul ca croitoreasă la Lőkösháza. Primele flori din zahăr și torturile decorate cu acestea le-a realizat ca hobby, pentru familia și prietenii săi. Astfel, lucrările sale au ajuns la primarul localității noastre, Györgyi Szűcsné Gergely. Ea a încurajat-o să participe în 2015 la concursul de amatori în realizarea de torturi organizat de Muzeul Munkácsy Mihály din Békéscsaba, unde a câștigat un premiu special pentru compoziția de tort „Povestea nepoatei mele”. Ulterior, a urmat un curs de realizare a florilor din zahăr. Aici l-a cunoscut pe Doctor Zoltán, Maestru Cofetar și membru al Echipei Culinare din Județul Békés. D. Zoltán a remarcat munca sa și, în 2016, i-a cerut să creeze decorațiuni florale pentru masa lor la Olimpiada Bucătarilor din Erfurt. Din 2016, ea realizează în fiecare an tortul pentru sărbătoarea satului Lőkösháza. Expoziția sa poate fi vizitată la Spațiul Comunitar Petőfi Sándor din Lőkösháza.

Statuia ciobanului care cântă din fluier

În centrul localității, turiștii care vizitează sunt întâmpinați de un parc plăcut. În mijlocul acestuia se află statuia publică „Ciobanul care cântă din fluier”, ridicată în anul 2000, anul Mileniului, în onoarea Mileniului, de către administrația comunei Doboz. Aceasta face referire la stilul de viață al locuitorilor din vechea așezare. Statuia, realizată din bronz și calcar, într-un stil arhitectural popular, a fost cea mai mare creație de până atunci a sculptorului Attila Mészáros. Punctul de plecare al realizării planului a fost legătura dintre Doboz și apă, care a definit atât viața oamenilor de aici, cât și istoria localității. În trecut, Doboz era aproape înconjurat ca o insulă de râul Crișul Negru. Acest lucru este sugerat de baza în formă de pietriș, realizată din calcar de Süttő. Ciobanul care cântă din fluier evocă trecutul localității legat de creșterea animalelor.

Statuia prințului maghiar Ferenc Rákóczi II.

În 1648, Ferdinand al III-lea a donat Bodrogkeresztúr lui György Rákóczi. O jumătate de secol mai târziu, în 1699, Ferenc Rákóczi II și Julianna Rákóczi au convenit asupra împărțirii moșiilor, în urma căreia Julianna Rákóczi a devenit proprietara terenurilor din sat. În același timp, Războiul de Independență al Rákóczi a influențat soarta întregii regiuni Tokaj-Hegyalja - datorită acestui fapt, un bust în mărime naturală al lui Rákóczi, turnat în bronz de sculptorul Géza Balogh pe baza unui tablou realizat de Ádám Mányoki, este acum amplasat în centrul satului.

Strada Széchenyi

Strada Széchenyi, principala arteră a orașului Miskolc, a fost întotdeauna centrul și cea mai importantă cale de acces a orașului.

Teatrul Național din Miskolc

Teatrul Național din Miskolc, cel mai vechi teatru de piatră din Ungaria care susține spectacole în limba maghiară, are o istorie de aproape două secole, strâns legată de cea a orașului.

Telefericul Lillafüred

Telefericul Lillafüred oferă o experiență unică vizitatorilor dornici să exploreze frumusețea Munților Bükk de sus.

Terasa Szinva

Cunoscută odinioară sub numele de Mica Veneție, zona numită acum Terasa Szinva din Miskolc era o parte animată a orașului, cu pârâul Szinva curgând printr-un canal larg între rânduri de case.

Tinovul Mohoș

Tinovul Mohoș (Mohos-tőzegláp) este o experiență unică de conservare a naturii în Ținutul Secuiesc, situat la o altitudine de 1 050 de metri în Munții Ciomad. Este al doilea lac de crater, separat de Lacul Sfânta Ana doar printr-o creastă îngustă, fiind rămășița unui lac de crater mai mare. Astăzi, o pătură groasă de turbă, de până la 10 metri, acoperă această zonă plată de 80 de hectare – care, odinioară, era de patru ori mai mare decât Lacul Sfânta Ana. Mohoș adăpostește rarități botanice europene: aici se găsește roua cerului cu frunze rotunde – singura plantă carnivoră din Transilvania – alături de merișor, afin roșu și negru, rozmarin de turbă, bumbăcăriță și peste 20 de specii de mușchi.

Turnul de Observație Avas

Turnul de Observație Avas, un simbol al orașului Miskolc, nu este doar un reper al orașului, ci și un loc de importanță istorică pentru Ungaria.

Turnul de Observație Zsófia

Turnul de Observație Zsófia, una dintre atracțiile emblematice ale Lillafüred, are o istorie de peste 120 de ani.

Villanyrendőr

„Villanyrendőr” este un nume care rezonează cu fiecare locuitor din Miskolc, deși adesea îi lasă pe turiști nedumeriți.