Ce face Europa diferit în 2026 – bune practici în turismul sustenabil

La începutul verii, presa internațională a acordat o atenție deosebită noii taxe de vizitare introdusă de Norvegia (contribuție pentru vizitatori). Subiectul a fost prezentat ca o creștere de aproximativ trei procente a prețurilor cazărilor din Norvegia începând cu vara anului 2026. Realitatea, însă, este mult mai interesantă.

Legea, care intră în vigoare la 1 iulie, nu impune o taxă automată, ci oferă autorităților locale posibilitatea legală de a solicita introducerea acesteia. În cerere, trebuie să demonstreze clar unde și cum turismul afectează serviciile publice locale și să prezinte în detaliu cum vor fi folosite fondurile colectate. Taxa poate fi de maximum trei procente și poate fi utilizată exclusiv pentru infrastructura turistică – de exemplu, toalete publice, trasee de drumeție, sisteme de parcare sau gestionarea deșeurilor, fără a intra în bugetul general al localităților. Campingul, corturile și călătoriile cu rulota sunt exceptate de la această regulă, ceea ce a făcut ca propunerea să fie acceptată atât politic, cât și social.

Cele șase municipalități din arhipelagul Lofoten pregătesc deja o cerere comună, iar consiliul regional a angajat un specialist dedicat pentru această sarcină. Primul turist care va vedea efectiv această taxă pe factura sa este așteptat abia în a doua jumătate a anului 2027.

Este important de știut că experiențele internaționale arată că taxele turistice mici, de sine stătătoare, rareori schimbă obiceiurile călătorilor (vezi Veneția). Acolo unde au un impact, de obicei încurajează călătoriile în afara sezonului de vârf și șederile mai lungi – adică nu reduc cererea, ci o redistribuie.

Copenhaga este, de asemenea, unul dintre cei mai mari câștigători ai valului Coolcation: datorită fluxului de turiști care caută un climat mai plăcut vara, capitala daneză a trebuit să gestioneze creșterea numărului de vizitatori într-un mod care să rămână cu adevărat ecologic. CopenPay din Danemarca arată cum apelurile abstracte pentru sustenabilitate pot fi transformate în experiențe concrete și plăcute. În loc să se bazeze doar pe bunăvoința vizitatorilor, sistemul recompensează direct deciziile ecologice: dacă folosești transportul public, participi la o activitate de înfrumusețare a parcurilor sau comanzi o masă pe bază de plante, orașul îți mulțumește pentru conștientizare cu intrări gratuite la muzee, tururi ghidate sau o cafea caldă.

Modelul a fost adoptat ulterior de Berlin, Bremen și Helsinki, demonstrând că obiceiurile ecologice pot fi cultivate și prin experiențe. Călătorul realizează că deciziile sale au un impact pozitiv direct asupra zonei, în timp ce actorii din turism învață că stimulentele unice, bazate pe capacitățile existente ale afacerilor locale, pot apropia mult mai mult vizitatorii.

Există și o adaptare central-europeană a programului, deoarece, la nivel local, în Ungaria, programul GoGreen din Sárvár funcționează într-un mod similar. De asemenea, inițiativa provocările de sustenabilitate I-DEST, lansată de poetalunk, urmează o abordare asemănătoare.

În timp ce în nord traficul crește datorită Coolcation, în regiunea mediteraneană iernile uscate și sezonul de vârf estival au creat împreună o situație critică. În Grecia, opt insule – inclusiv Poros, Tinos, Patmos și Karpathos – au declarat stare de urgență din cauza lipsei de apă, iar situația din Corfu a devenit, de asemenea, gravă. Răspunsul, însă, nu este panica, ci adaptarea inteligentă. Pe insula Astypalaia, s-a răspuns cu desalinizatoare temporare și restricții de irigare, în timp ce hotelurile iau în considerare utilizarea apei de mare în piscine și construiesc cisterne pentru apă de ploaie, încurajând totodată turiștii să fie mai conștienți. De exemplu, atunci când renunțăm la schimbarea zilnică inutilă a prosoapelor sau la curățenie în hotel, contribuim direct la reducerea presiunii asupra comunităților locale.

În Mallorca, accentul este deja pus pe conservarea apei: pe lângă desalinizatoarele alimentate cu energie regenerabilă, se intensifică retenția apei de ploaie în orașe, iar în spațiile publice și în noile proiecte se plantează vegetație mediteraneană rezistentă la secetă. Acest din urmă pas este cel mai inteligent, deoarece reduce permanent nevoia de irigare, menținând în același timp mediul verde și atractiv.

Insulele mediteraneene învață acum lecția cu care regiunile interioare ale continentului, care se usucă – cum ar fi zonele de agrement lacustre sau destinațiile balneare – se vor confrunta în curând. Va fi interesant de urmărit în anii următori cum aceste destinații – la fel ca majoritatea stațiunilor balneare din țară – vor reacționa și cât de rapid.

Dubrovnik a făcut pași spectaculoși către turismul fără plastic, interzicând utilizarea plasticului de unică folosință la evenimente și în instituțiile orașului, iar din deșeurile recuperate din mare a creat suveniruri locale și ochelari de soare. Această practică ajută turiștii să-și reducă deșeurile fără efort în timpul călătoriilor și să vadă economia circulară funcționând la o distanță tangibilă. În lumina noilor reguli stricte ale UE privind ambalajele, exemplul Dubrovnikului transmite industriei că reglementările de mediu nu ar trebui privite ca o povară, ci ca soluții operaționale unice care întăresc identitatea locală.

Conservarea naturii a fost mult timp văzută ca o constrângere în planificarea turistică. Dezvoltările bazate pe rewilding schimbă această perspectivă: procesul de restaurare devine o experiență.

Rewilding Europe a lansat anul acesta propria platformă de rezervări, numită Wilder Places, care permite vizitarea zonelor aflate în proces de restaurare. În Suedia, Rewilding Sweden și o agenție de turism specializată în natură au creat împreună o „săptămână de rewilding”, unde oaspeții participă la munca de teren. În Velebit, Croația, infrastructura pentru observarea faunei sălbatice se extinde: pe lângă cele cinci observatoare existente, se vor instala încă trei, iar safariurile fotografice vor beneficia de locații special amenajate.

În nord, proiectul finlandezo-suedez REGGAE face un pas mai departe: creează un model de turism care servește simultan restaurării ecologice, bunăstării comunitare și sănătății vizitatorilor.

Un element comun al exemplelor de mai sus este că niciunul nu se concentrează pe reducerea numărului de vizitatori. Toate vizează ca destinația să înțeleagă ce se întâmplă la ea și să distribuie în mod corespunzător presiunea, resursele și veniturile. Aceasta este exact abilitatea măsurată de criteriile GSTC: nu intențiile, ci practicile măsurabile și documentate.

Strategia europeană pentru turism sustenabil, aflată în pregătire de către Comisia Europeană, confirmă că viitorul turismului se bazează pe parteneriat. Nu este vorba despre excluderea turiștilor, ci despre ca aceștia să înțeleagă impactul deciziilor lor, iar destinația să fie capabilă să distribuie inteligent presiunea și resursele în funcție de propriile caracteristici. Astfel, sustenabilitatea devine dintr-o simplă intenție o realitate măsurabilă, trăibilă și iubită de toți.