Alunul din Cserszeg

La 29 de ani, Gergő are deja mai multe povești de viață decât majoritatea celor de vârsta lui. Inițial a studiat pentru a deveni tâmplar, obținând rezultate remarcabile la competiții internaționale, apoi a lucrat câțiva ani în străinătate. Revenit acasă, și-a dorit un atelier propriu, dar în cele din urmă s-a orientat spre agricultură și a achiziționat o plantație de aluni în Cserszegtomaj. De atunci, ca tânăr fermier, își construiește afacerea cu sprijinul familiei, punând accent pe agricultura sustenabilă și procesarea artizanală.
Pe plantație cresc trei soiuri de alune: soiul roman, care, după prăjire, devine auriu, crocant și cu un gust curat; soiul barcelona, cu boabe mai mari și un gust mai intens, folosit adesea pentru ulei; și soiul cosworth, care servește în principal ca polenizator, dar este comercializat și în coajă.

Plantația de aluni oferă activități pe tot parcursul anului. Iarna se realizează tăierea și compostarea resturilor vegetale, primăvara se aplică metode blânde de protecție a plantelor și se lucrează solul fără erbicide, vara se pregătește terenul pentru recoltare, iar toamna are loc culesul.
Procesarea recoltei este un proces îndelungat: sortarea, spargerea, prăjirea, decojirea, selecția și ambalarea sunt etape în care aproape toți membrii familiei sunt implicați. De exemplu, bunica lui Gergő este de mare ajutor la spargerea și selecția alunelor, iar mama sa contribuie nu doar la aceste activități, ci și la vânzare.

Gergő practică o agricultură bazată pe sustenabilitate și respect pentru natură. Pentru a menține rândurile fără buruieni, folosește unelte mecanice în loc de erbicide, protejând astfel ecosistemul solului. În ceea ce privește protecția plantelor, preferă prevenția: inspectează zilnic plantația, monitorizează starea arbuștilor și intervine la timp, evitând utilizarea substanțelor chimice puternice. Pentru a reface materia organică, folosește compost și gunoi de grajd local, iar resturile vegetale sunt mărunțite și reintegrate în sol. Deși utilizează echipamente moderne care ușurează munca, insistă ca toate procesele să rămână transparente și realizabile la scară umană.

Ulei de alun din Cserszeg
Uleiul de alun presat la rece este o adevărată raritate: produs în cantități mici, exclusiv din alune prăjite și selectate manual. Uleiul are o culoare aurie, un miros intens și un gust distinct – câteva picături sunt suficiente pentru a transforma un preparat simplu într-unul special.
Este versatil în utilizare: oferă o aromă delicată de nuci salatelor, adaugă un plus de eleganță supelor-cremă și devine un ingredient secret în deserturi. Uleiul este bogat în acizi grași nesaturați, vitamine naturale și minerale, fiind nu doar delicios, ci și o sursă valoroasă de nutrienți.
Uleiul de alun este disponibil în sticle de 100 ml și 50 ml.

Alune prăjite
Alunele cultivate în Cserszegtomaj, selectate manual, devin irezistibile după o prăjire atentă. În timpul procesului, soiurile roman și barcelona capătă o culoare aurie și o textură crocantă. La fiecare mușcătură, vei simți un gust care amintește de „Nutella”.
Alunele prăjite sunt disponibile în variante naturale și ușor sărate. În cazul celei sărate, un praf de sare accentuează și mai mult aroma naturală și gustul intens al alunelor.
Produsele sunt complet lipsite de aditivi și sunt realizate în loturi mici, pentru a rămâne mereu proaspete și crocante.

Produsele din alune pot fi găsite la standul Delicatese din Cserszegtomaj:
●    Piața Producătorilor din Hévíz
●    Piața Liliomkert

Imaginează-ți că, în locul Balatonului de astăzi, odată se întindea un lac uriaș, cu o adâncime de peste o mie de metri – de patru sute de ori mai mare ca suprafață! Povestea lacului Panon nu este doar o istorie geologică fascinantă, ci și o moștenire care continuă să modeleze regiunea: resursele minerale, solurile fertile și chiar unele legende își au originea aici. Descoperă cum un lac antic a transformat Transdanubia și a lăsat o amprentă de neșters!

De dimensiuni gigantice – la apogeu, de peste patru sute de ori mai mare decât Balatonul – lacul Panon a unduit în regiunea noastră timp de milioane de ani (aproximativ 12 – 8,5 milioane de ani în urmă).

Ridicarea munților din jur a izolat treptat masa de apă de oceanele lumii, apa sa devenind treptat dulce, iar bazinul său umplându-se încet cu sedimente.

Datorită izolării sale, fauna lacului era unică, cu numeroase specii endemice.

Lacul Panon nu a apărut din senin, nu a fost un fenomen brusc în Bazinul Carpatic: s-a format pe parcursul a milioane de ani, prin izolarea treptată de corpuri de apă mai mari, datorită mișcărilor tectonice lente și schimbărilor climatice.

Data „nașterii” sale poate fi considerată momentul în care a devenit un corp de apă independent, aproape complet izolat de oceanele lumii.

Adâncimea sa depășea în unele locuri o mie de metri, în timp ce alte zone erau mai puțin adânci, formând lagune, delte fluviale și lacuri izolate, creând o diversitate de habitate acvatice.
În perioadele cu niveluri mai ridicate ale apei, pe marginile munților s-au format țărmuri stâncoase, ale căror urme pot fi găsite în multe locuri, cum ar fi Munții Keszthely și Mecsek.

În ciuda dimensiunii și adâncimii sale, râurile care curgeau dinspre Alpi și Carpați au adus cantități uriașe de sedimente, umplând lacul în aproximativ 6,5 milioane de ani și „conducându-l” spre dispariție.

Din aceste sedimente s-au format depozitele panonice cunoscute astăzi, compuse în mare parte din nisip, argilă și silt – care ascund resurse minerale importante (de exemplu, petrol) și straturi acvifere – fiind esențiale pentru suprafața Transdanubiei, inclusiv în zona dealurilor Zala.

În multe locuri din Transdanubia, formațiunea panonică Somlói, cu straturile sale de silt argilos, stratificat fin și nisip fin-granulat, a dat naștere unor soluri fertile.

În aceste straturi panonice se pot găsi chiar și fosile cunoscute din legende, cum ar fi așa-numitele „copite de capră tihanyene”, care sunt de fapt resturi de cochilii ale unei specii de scoică (Congeria ungalacaprae).

Interesant este că, din cauza direcției râurilor mari care au umplut lacul (curgând dinspre NV, N, NE), lacul Panon s-a umplut spre sud-sud-est: imaginându-ne un film accelerat, pare că s-a „retras” din teritoriul actual al Ungariei.
Din acest motiv, lacuri mai mici au continuat să existe mult timp în zonele actuale din Slavonia croată și nordul Serbiei, dar acestea – având dimensiuni, caracteristici și faună complet diferite – nu pot fi considerate urmașii lacului Panon.