Turism gastronomic și sustenabilitate în 2025: bune practici inspiratoare din tendințele internaționale

Grecia a inițiat în ultimii ani un program amplu de dezvoltare în domeniul turismului gastronomic, al cărui element central a fost crearea primei organizații naționale de management al destinațiilor gastronomice și vitivinicole (DMO). Această organizație a redefinit gestionarea turismului gastronomic al țării: gândirea axată pe promovare a fost înlocuită de un adevărat destination stewardship, adică o gestionare integrată a teritoriilor, furnizorilor și comunităților, bazată pe sustenabilitate. DMO-ul dezvoltă rute tematice – axate pe ulei de măsline, vin, miere sau brânzeturi – în timp ce agregă și organizează oferta pe platforme digitale, conform unor standarde de calitate. În mai puțin de doi ani, peste patru sute de afaceri au fost integrate în rețea, creând astfel un ecosistem național care sprijină ruralitatea, producătorii locali, calitatea și sustenabilitatea.

În statul Telangana din India a fost dezvoltată o abordare complet nouă: unul dintre primele acceleratoare de startup-uri specializate în turism gastronomic din lume. Modelul se bazează pe interpretarea experienței gastronomice nu doar ca produs turistic, ci ca infrastructură de inovație. Programul selectează anual tineri antreprenori capabili să creeze valoare nouă, sustenabilă, digitală sau culturală. Le oferă sprijin de mentorat, conexiuni cu investitori și suport pentru cercetare.

Inițiativa include și Culinary & Cultural Passport, un sistem digital gamificat pentru vizitatori. Acesta îi ghidează pe rute tematice ce conectează gusturile locale, produsele artizanale, poveștile și locurile comunitare. Vizitatorii pot acumula puncte, debloca activități și dezvolta o conexiune mai profundă cu cultura locală. Modelul este construit integral pe experiențe sustenabile și pe păstrarea valorii în comunitățile locale.

Noua Zeelandă aplică unele dintre cele mai avansate practici de sustenabilitate în turism. Țara a făcut un pas radical, unic în lume: râul Whanganui, muntele Taranaki și pădurea Te Urewera au fost învestite cu personalitate juridică. Astfel, mediul natural nu este doar o zonă protejată, ci un „partener de viață” egal, ale cărui interese pot fi apărate legal.

Elementul central al gestionării turistice este Tiaki Promise, care cere vizitatorilor să „aibă grijă de Noua Zeelandă” – să respecte comunitățile, să protejeze ecosistemele și să lase o amprentă pozitivă. Afacerile pot adera la acest angajament prin standarde de sustenabilitate corespunzătoare. Exemplul Noii Zeelande arată că turismul gastronomic nu poate fi separat de natură: doar astfel poate fi înțeleasă cu adevărat legătura dintre peisaj, sol și alimente.

În Norvegia, gastronomia și natura au fost îmbinate într-un mod aventuros prin Secret Supper Society. Conceptul constă în faptul că locația evenimentului este dezvăluită oaspeților doar în ziua respectivă, cu câteva ore înainte de cină, prin coordonate GPS. Locația poate fi o peșteră, o cabană abandonată pe malul mării sau un mic golf înconjurat de coloane de bazalt.

Meniul este întotdeauna bazat pe ingrediente colectate în aceeași zi din împrejurimi. Astfel, cina devine o aventură apropiată de natură, un ritual comunitar și o experiență gastronomică de înaltă clasă. Modelul subliniază că surpriza, povestea și interacțiunea sunt astăzi la fel de importante în turismul gastronomic precum mâncarea în sine.

În Italia, în ultimii ani, conceptul de chef’s table a cunoscut un nou val, punând accent pe conexiunea personală și pe accesul din culise. De exemplu, Piazza Duomo Alba a creat o „cameră imersivă” elegantă și izolată, unde oaspeții primesc direct de la chef mâncărurile și poveștile. Ristorante Berton din Milano oferă o experiență intimă într-o cameră semi-închisă, iluminată subtil, numită „Carrozza”. În Campania, Pepe in Grani întâmpină oaspeții într-o cameră mică cu propriul cuptor, unde Franco Pepe însuși le povestește istoria pizzei.

Aceste experiențe redefinesc luxul gastronomic: mai puțini oaspeți, mai multă atenție și o narațiune personalizată devin purtătoarele valorii.

În SUA, turismul gastronomic se bazează din ce în ce mai mult pe ritualuri comunitare. Se creează grupuri tematice și spații comunitare unde mâncarea devine atât o identitate culturală, cât și o conexiune socială. Indigenous Food Lab transmite cunoștințele despre bucătăria amerindiană prin gătit comunitar și programe educaționale. În New York, cinele pop-up Babetown creează o comunitate incluzivă, adresată în special grupurilor marginalizate.

Aceste forme depășesc experiența clasică de „restaurant”: prin participare, gătit comun și povestire, gastronomia devine o rețea socială. Acest model este extrem de inspirator pentru destinațiile care doresc să construiască turism sustenabil pe baze comunitare.

Regiunea Ogliastra–Barbagia din Sardinia este prima Zonă Albastră identificată în lume, unde longevitatea remarcabilă este atribuită dietei locale, vieții comunitare, mișcării și apropierii de natură. Regiunea a transformat această moștenire într-un produs turistic unic.

„Percorso dei Centenari” este un traseu care traversează sate și peisaje, conectând spații comunitare, grădini și izvoare – locuri simbolice pentru viața lungă. Furnizorii locali oferă „trasee ale longevității” pentru grupuri mici, incluzând cursuri de gătit, colectare de plante medicinale, mese comunitare și evenimente muzicale tradiționale. Modelul combină turismul de sănătate, patrimoniul cultural și sustenabilitatea bazată pe ruralitate.