Énlaka

Inlaca, acest sat secuiesc cu o atmosferă aparte, se află în valea pârâului Gagy, la nord-vest de Odorheiu Secuiesc, îmbrățișat de peisajul deluros, la marginea zonei Nyikó. Datorită poziției sale izolate, localitatea și-a păstrat până astăzi structura medievală, aspectul specific al satului și modul de viață tradițional. Atașamentul localnicilor față de identitatea, limba, credința și patrimoniul lor construit face din Inlaca o bijuterie aparte a peisajului cultural maghiar, care a câștigat titlul Europa Nostra. Cel mai cunoscut monument al satului este biserica construită în stil romanic în secolul al XIII-lea, utilizată astăzi de unitarieni, care a fost ulterior extinsă cu elemente gotice și renascentiste. În sanctuarul bisericii se află o casetă de tavan cu inscripții în scrierea secuiască, cea mai veche inscripție de acest tip păstrată în locul său original din Transilvania. Motivele florale ale casetelor, precum și textul scris cu litere secuiești, reprezintă nu doar o amintire artistică, ci și una de importanță istorică și lingvistică. Biserica este și astăzi un spațiu comunitar viu, locul de desfășurare a vieții religioase unitariene. Aspectul stradal al Inlacai este un exemplu tipic al satelor secuiești tradiționale: case cu pridvor, văruite, clădiri gospodărești construite pe fundații de piatră, porți sculptate, curți înconjurate de livezi și fânețe. Viața comunitară a localității este puternică, închisă, dar ospitalieră: vizitatorul nu întâlnește aici servicii turistice, ci o lume rurală autentică, vie. Peisajul deluros din jur, pajiștile de-a lungul pârâului Gagy, livezile, pășunile cu tufișuri și pădurile mozaicate adăpostesc o biodiversitate deosebită. Pentru iubitorii de natură, fotografi și ecoturiști, zona din jurul Inlacai este un punct de plecare excelent: traseele locale invită la drumeții vara, cules de ciuperci toamna și observarea păsărilor primăvara. În ultimii ani, tot mai multe case de oaspeți și-au deschis porțile în localitate, unde vizitatorii pot fi cazați în condiții simple, rurale – adesea bucurându-se de ospitalitatea locală, de mâncăruri de casă, brânzeturi, fructe și miere. Aici, ospitalitatea nu este un serviciu, ci un gest. Cei care vin cu inima deschisă sunt primiți de comunitate la ceremonii festive, șezători, gătit împreună sau conversații la foc. Inlaca este unică nu doar prin patrimoniul său construit, ci și prin spiritul său viu. Un sat care nu doar păstrează, ci oferă un exemplu: cum se pot păstra valorile trecutului în prezent și cum se poate găsi putere în tradiție. Liniștea, natura, patrimoniul și apropierea umană nu sunt aici concepte abstracte, ci realități cotidiene.