Mária Út M05 útvonal Hargita megyében

Traseul M05 al Drumului Mariei din județul Harghita este deosebit de bogat în frumuseți naturale și patrimoniu cultural, urmând o linie de pelerinaj cu o curbură blândă, îndreptată spre sud-est, care leagă Sovata de Lunca de Sus, trecând prin numeroase localități iconice secuiești. Traseul intră în județ dinspre Mureș, în partea de vest, și traversează treptat zona Sovidei, satele din Ținutul Odorheiului, apoi prin Ciuc până la zona muntoasă de graniță a Ghimeșului. Peisajul se schimbă constant: dealurile domoale sunt urmate de păduri dese, creste montane, apoi văi închise și așezări alpine. Prima oprire semnificativă este Sovata, situată deja pe drumul spre Odorheiu Secuiesc, de unde poteca continuă spre Șiclod – un sat pitoresc, cocoțat pe versanți, exemplu remarcabil de arhitectură populară. În zona Atid și Inlăceni, pelerinul poate descoperi nu doar liniștea sufletească, ci și comori culturale prin inscripțiile în scrierea secuiască și bisericile vechi. După Firtușu, traseul ajunge la Lupeni prin Păuleni-Ciuc, satul natal al lui Tamási Áron, unde religiozitatea populară se îmbină cu moștenirea literară. Regiunile fructifere din Dealu și Zetea, cu pălinci de casă și delicatese afumate, oferă o experiență gastronomică rurală deosebită. De aici, pelerinul continuă prin Căpâlnița spre Vlăhița, un mic oraș situat la poalele Munților Harghita, unde tradițiile muzicii de fanfară secuiești sunt încă vii. Traseul coboară treptat spre Șumuleu Ciuc, centrul cultului marian din Ținutul Secuiesc și una dintre principalele destinații ale Drumului Mariei. Bazilica, șaua, calvarul și evenimentele pelerinajului de Rusalii trăiesc în memoria colectivă a mii de pelerini. Drumul de pelerinaj continuă spre est de la Șumuleu Ciuc, trecând prin localitățile Delnița și Borzont, unde bisericile medievale, porțile secuiești sculptate și peisajele rurale liniștite însoțesc traseul. Prin Frumoasa, traseul urmează valea, unde izvoarele locale de apă minerală și ruinele bisericii din perioada arpadiană sunt demne de menționat. Secțiunea se încheie la Lunca de Sus, unde comunitățile tradiționale de la granița estică, cultura ceangăiască și apropierea de natură dezvăluie o altă fațetă a bogăției spirituale a Ținutului Secuiesc. Această secțiune nu doar conturează arcul geografic al regiunii, ci leagă și cele trei mari centre ale spiritualității secuiești: satele care păstrează tradițiile populare, locurile de pelerinaj religios și locurile literare memoriale, oferind în același timp oportunități pentru pelerinaje fizice și spirituale, întâlniri și introspecție.