Gyergyószárhegy

Lăzarea (în maghiară Gyergyószárhegy) este una dintre cele mai cunoscute localități istorice și culturale din județul Harghita, situată în Depresiunea Giurgeului, la câțiva kilometri sud de Gheorgheni. Satul se află la poalele Munților Harghita, într-un peisaj pitoresc, unde frumusețea naturii se împletește strâns cu moștenirea istorică. Numele său este cunoscut de secole în istoria culturală secuiască și joacă un rol special în cultura maghiară din Transilvania. Cel mai cunoscut obiectiv al localității este Castelul Lázár, unul dintre cele mai importante monumente renascentiste din Transilvania. Construit în secolele XVI–XVII, castelul nu este doar un loc de memorie istorică, ci și un important centru cultural, găzduind în prezent tabere de creație artistică și evenimente. Castelul a fost construit de familia Lázár, unul dintre membrii acesteia, Lázár István, fiind tutorele principelui transilvănean Gabriel Bethlen. Biserica aferentă castelului, fosta școală și structura medievală a satului atestă semnificația istorică a regiunii. Viața culturală din Lăzarea este deosebit de activă. De zeci de ani, comuna găzduiește tabere de creație artistică, expoziții și programe de păstrare a tradițiilor, contribuind la menținerea vie a vieții spirituale maghiare locale și transilvănene. Localnicii păstrează până în prezent tradițiile secuiești, arhitectura populară, portul și obiceiurile, reflectate în numeroase evenimente, sărbători și manifestări religioase. Zona din jurul localității oferă oportunități excelente pentru drumeții și explorarea naturii, datorită apropierii Munților Harghita, care asigură un peisaj variat: păduri de conifere, izvoare, pârâuri și puncte de belvedere îi așteaptă pe vizitatori. Pentru oaspeți sunt disponibile case de oaspeți, pensiuni mai mici și cazări rurale, unde ospitalitatea secuiască devine o experiență palpabilă. Prezența franciscanilor în Lăzarea are o istorie de peste trei secole și este strâns legată de religiozitatea și rolul de patron al familiei Lázár. Fondarea mănăstirii a fost inițiată în 1642 pe versantul Muntelui Szármány, cu scopul ca viața religioasă a celor cinci capele de pelerinaj din zonă să fie deservită de călugări franciscani. Deși călugării au fost alungați în 1648, aceștia s-au întors în 1665, iar construcțiile au căpătat un nou avânt. Una dintre cele mai interesante personalități care a activat în această perioadă a fost János Kájoni – călugăr franciscan, organist, tipograf și compozitor – a cărui operă reprezintă o moștenire spirituală de durată în Transilvania. De-a lungul istoriei, mănăstirea a suferit numeroase daune: a fost incendiată în timpul Războiului de Independență al lui Rákóczi, iar în 1749 și 1872 a fost distrusă de foc. De fiecare dată a fost reconstruită, iar în 1908 a căpătat forma actuală. Biserica mănăstirii în stil baroc și complexul de clădiri au fost locuite de-a lungul timpului de peste 800 de călugări franciscani, dintre care 51 au fost înmormântați în cripta mănăstirii – inclusiv János Kájoni. Prezența franciscană a fost desființată în 1951 de regimul comunist, când călugării au fost internați, iar clădirea a fost naționalizată. Ulterior, a funcționat ca orfelinat, apoi ca tabără de creație artistică, iar după schimbările din 1989, timp de mulți ani, a fost locul de desfășurare al taberelor de creație artistică de vară, câștigând astfel o semnificație artistică pe lângă cea spirituală. Astăzi, mănăstirea servește din nou ca reședință franciscană și reprezintă un important centru spiritual și cultural, atât pentru localnici, cât și pentru pelerini și vizitatori. Astfel, Lăzarea nu este renumită doar pentru Castelul Lázár, ci și pentru mănăstirea franciscană, fiind unul dintre locurile religioase și culturale speciale din Transilvania, unde moștenirea istorică, viața spirituală activă și valorile artistice formează o unitate unică. Lăzarea este, așadar, nu doar un loc de memorie istorică, ci și o comunitate culturală vie, care, prin trecutul său, prezența artistică și mediul natural, ocupă un loc special pe harta Ținutului Secuiesc.