Galeria din Miskolc - Casa Petró
În Casa Petró, cunoscută ca spațiu expozițional, colecția Szalay poate fi admirată din 1998!
Mai multe informații
Pe lângă expoziție, din septembrie 2008, la etaj funcționează Muzeul de Studii de Artă Contemporană NAGY KUNSZT, care oferă activități muzeopedagogice tematice pentru elevi, legate de expoziții, iar parterul, din septembrie 2010, găzduiește Biblioteca de Artă nou creată, formată prin unificarea colecției de cărți de artă a Bibliotecii József Attila și a Galeriei din Miskolc, precum și un centru de cercetare dedicat lui Szalay Lajos.
Un pic de istorie:
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Miskolc, vizavi de o moară de pe malul râului Szinva, se afla o clădire cu un singur nivel, care astăzi este cunoscută sub numele de Casa Petró. Istoria sa anterioară este incertă, datorită amplasării sale la marginea orașului. Primele date de arhivă fac referire doar la istoria terenului, iar despre prima casă de pe teren aflăm în legătură cu viteazul Béla Kádár, un ofițer pensionat.
Clădirea care poate fi văzută astăzi a fost construită în 1927 și ulterior a devenit proprietatea faimosului medic Sándor Petró (1907 – 1976). Un director telefonic din 1943 îl menționează deja pe el ca proprietar al clădirii, unde a operat un cabinet privat modern, cunoscut la nivel național. Această practică i-a oferit baza financiară necesară pentru activitatea sa de colecționar de artă.
Tatăl lui Sándor Petró era tipograf, dar avea legături de rudenie cu László Petró, proprietarul atelierului de „legătorie și liniatură” de pe Piața Primăriei nr. 7. De la tatăl său tipograf a învățat dragostea pentru grafică, iar sub influența lui Andor Leszih, directorul actualului Muzeu Herman Ottó, interesul său s-a îndreptat spre pictură. A colecționat lucrări de artă locală, apoi din secolul al XIX-lea și artă modernă maghiară, dar și o colecție bogată de miniaturi, obiecte din argint și covoare, care au devenit parte din moștenirea lăsată orașului, după moartea sa în 1976, și predată în grija Muzeului Herman Ottó.
Soarta clădirii rezidențiale care a intrat în proprietatea orașului a fost clarificată abia după mai bine de un deceniu. În 1988, s-a propus ca această clădire să servească scopuri muzeale. În acest sens, clădirea a fost transformată dintr-o construcție cu un singur nivel într-una cu etaj și mansardă, conform planurilor arhitectului Pál Krisztik, iar în locul porții stradale cu grilaj de fier s-a realizat o intrare vitrată cu hol de primire. Amenajarea interioară a fost realizată de József Viszlay. Prima expoziție a fost deschisă în 1992 în clădirea astfel reconstruită.
