Antalya

Zona Antalyei a fost locuită de mii de ani, iar datorită poziției sale strategice, a fost unul dintre cele mai importante porturi din bazinul estic al Mediteranei. Orașul a fost fondat în secolul al II-lea î.Hr. de regele Attalos al II-lea din Pergam, care, conform legendelor, căuta paradisul terestru în această regiune. Așezarea a intrat curând sub dominația romană, devenind un centru comercial prosper, vizita împăratului Hadrian în anul 130 d.Hr. marcând acest statut; în amintirea acestui eveniment, poarta de marmură cu trei arcade, Poarta lui Hadrian, stă mărturie până astăzi. În perioada bizantină, orașul a servit drept un important sediu episcopal creștin și bastion maritim fortificat. La începutul secolului al XIII-lea, regiunea a fost cucerită de selgiucizi, care au pus bazele arhitecturii islamice din zonă și au construit complexul moscheii Yivli Minare, simbolul orașului, realizat din cărămidă cu nervuri. În timpul secolelor de dominație otomană, Antalya și-a păstrat importanța comercială, iar orașul vechi Kaleiçi, înconjurat de ziduri, continuă să reflecte fidel arhitectura specifică epocii, cu case din lemn și piatră, străzi înguste pavate cu piatră cubică și portul roman protejat.

Caracteristicile geologice și ecologice ale regiunii sunt unice în zona Mediteranei. Lanțul muntos Taurus, cu pantele sale abrupte și stâncoase, întâlnirea acestuia cu marea turcoaz creează un microclimat special și o biodiversitate bogată. Apele carstice care se prăvălesc din munți formează cascade spectaculoase: Cascada Düden Superioară, cu peșterile sale umbroase și vegetația luxuriantă, oferă un refugiu natural în căldura verii, în timp ce Cascada Düden Inferioară se prăvălește direct de pe stâncile de coastă, de la o înălțime de patruzeci de metri, în Marea Mediterană. În interiorul regiunii, Canionul Köprülü, un parc național protejat, este o destinație de top pentru drumeții active și ecoturism durabil, cu râul său de ape repezi, podul roman de piatră și cea mai mare pădure de chiparoși mediteraneeni din Europa. Golurile stâncoase de pe coastă oferă, de asemenea, locuri de cuibărit importante pentru țestoasele marine amenințate (Caretta caretta).